Plante medicinale - TRIFOIUL ALB ŞI TRIFOIUL ROŞ

În flora României cresc numeroase specii de trifoi, dintre care două sunt mai răspândite şi mai cunoscute; trifoiul alb (Trifolium repens) şi trifoiul roşu (Trifolium pratense). Aceste plante ierboase, pe lângă valoarea furajeră ridicată, prezintă şi certe virtuţi oficinale.

Recoltarea florilor de trifoi

De la trifoi se recolteză inflorescenţele, după următorul calendar:

Calenadar recoltare plante medicinale (tabel) Specia Partea care se colectează Perioada de recoltare (lunile anului) I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII   Trifoi alb (Trifolium repens)   flori (inflorescenţe) [Flores (Flos) Trifolii albi] ♣ ♣ ♣ ♣ ♣ ♣   Trifoi roşu (Trifolium pratense)   flori (inflorescenţe) [Flores (Flos) Trifolii rubri] ♣ ♣ ♣ ♣ ♣ ♣

Trifoiul alb în fitoterapie

De la trifoiul alb se utilizează inflorescenţele globuloase recoltate doar de la speciile spontane care cresc în zonele nepoluate. Din acestea, după uscare, se prepară un ceai cu valoare alimentară (ceai tonic gustos) sau terapeutică.   În fitoterapie, trifoiul alb are o utilizare limitată. Se foloseşte în răceală sau gripă, în combaterea durerilor gastrointestinale şi în leucoree, sub formă de infuzia (1 lingură de flori la o cană cu apă), administrându-se câte 2-3 ceaiuri pe zi.   Trifoiul alb poate intra în compoziţia unor mixturi de plante care se folosesc în tratamentele naturiste interne în caz de bronşită sau a reumatism, contribuind la sporirea efectului plantelor din amestec. Mai multe imagini cu trifoiul alb

Extern, sub formă de irigaţii şi băi, infuzia din flori de trifoi alb se utilizează în leucoree şi pentru întărirea celor slăbiţi (C. Pârvu).   Formulele fitoterapeutice pe bază de trifoi alb sunt contraindicate în sarcină.

Trifoiul roşu în fitoterapie

Trifoiul roşu este una dintre plantele menţionate în tratatele de medicină tradiţională cele mai vechi. În epoca modernă, trifoiul rosu a devenit o "Cenuşăreasă", fiind considerată o plantă fitoterapeutică empirică. Însă cercetările ultimelor decenii au relevat faptul că virtuţile cunoscute încă din vechime în medicina populară, sunt fundamente, descoperindu-se şi acţiuni farmaceutice necunoscute în trecut.   În scopuri oficinale, se utilizează doar florile de trifoi roşu (Flores Trifolii rubri), care se recoltează exclusiv din flora spontană, din zonele nepoluate. Din materialul uscat, se pregătesc diferite preparate terapeutice. Condiţionarea uscarea şi păstrarea capitulelor de trifoi trebuie să fie corespunzătoare, căci dacă au loc fenomene fermentative, în produs se acumulează compuşi care pot cauza hemoragii interne.   PROPRIETĂŢI, RECOMANDĂRI Mai multe imagini cu trifoiul roşu

Compuşii activi din flori, exercită asupra organismului uman, efecte antivirale, antibacteriene, hiperparatiroidice, antiasmatice, antireumatice, secretolitice, progesteronice, emenagoge şi estrogenice, anticatarale, antidiareice şi diuretice.   Graţie proprietăţilor mai sus menţionate, extractele de trifoi roşu, se utilizează în: tusea uscată, gripă, rinite catarale, herpes, reumatism, astm bronşic, hipocalcemii cronice sau repetate (spasmofilie, tetanie), acnee, seboree, prostatite, hiperfoliculinemie precum şi în menopauză. Totodată, trifoiul roşu stimulează apariţia fluxului menstrual întârziat, intensifică debitul menstrelor - în caz de hipomenoree şi reglează ciclurile menstruale dezordonate. Deoarece prezintă un efect antispastic şi calmant asupra aparatului genital feminin, aceste flori se indică în dismenoree. Alte specii de trifoi cu proprietăţi oficinale   În fitoterapie, având însă un uz mai restrâns, se folosesc şi alte specii de trifoi.   - Trifoiaşul (Trifolium campestre) în medicina tradiţională, este utilizat în răceală, gripă, diaree, precum şi ca diuretic.   - Trifoiul alb de munte (Trifolium montanum) şi Trifolum panonicum sunt specii care se folosesc pentru tratarea leucoreei şi ca leacuri anti-îmbătrânire, conţinând principii naturle antioxidante.   - Papanaşul (Trifolium arvense) prezintă proprietăţi diuretice şi antidiareice.   - Trifoiul rosu de munte (Trifolium alpestre) are utilizări identice cu trifiul rosu (Trifoium partense).

Trifoiul roşu este folosit în boala canceroasă, atât ca preventiv (în cazul persoanele cu risc ereditar), cât şi în tratamentele propriu-zise, ca adjuvant. Ca preventiv, este recomandat femeilor la care în familie s-au semnalat cazuri de cancer mamar, iar în tratamente se foloseşte în cazul cancerului genital (ovarian, uterin, testicular). Extern se utilizează în tratamentul cancerului faringian şi laringian (gargară), al celui rectal şi al colonului (clisme), precum şi în cancerul vaginal (irigaţii).   Irigaţiile vaginale cu extracte pe bază de trifoi roşu mai sunt indicate în vaginită şi în inflamaţiile uterului (metroanexite).   Pentru femeile aflate la menopauză, trifoiul roşu se dovedeşte favorabil, reducând tulburările fiziologice şi nervoase caracteristice. Totodată, planta exercită o acţiune antiosteoporotică, intrând în lista suplimentelor naturale indicate femeilor trecute de 50 de ani.   Prezenţa unor substanţe (acid, salicilic, fenoli, glicozizi), imprimă preparatelor pe bază de trifoi roşu, o acţiune calmantă (analgezică) şi antiinflamatoare asupra articulaţiilor, planta fiind recomandată în ameliorarea bolii reumatice, a gutei şi a spondilitei. De asemenea, extractele pe bază de trifoi roşu contribuie la mineralizarea osoasă şi la menţinerea densităţii oaselor.   Trifoiul roşu se mai utilizează în combaterea colicilor şi în bolile renale (C. Pârvu).   Florile de trifoi exercită acţiune emolientă şi cicatrizantă asupra pielii. Extractele din flori, sub formă de cataplasme, sau ca băi generale, inhibă dezvoltarea negilor, hidratează pielea reducându-i în acelaşi timp excesul de sebum şi ajută la dispariţia treptată a acneei, în special al celei cu localizare toracică. Băile cu trifoi roşu sunt deosebit de indicate în cazul arsurilor solare, având efecte calmante şi reducând riscul apariţiei cancerului de piele. Aplicaţiile externe mai sunt utile în caz de eczemă, herpes (bucal sau genital) şi psoriazis.   Cercetările din ultimul timp au demonstrat că substanţele prezente în florile de trifoi roşu, prezintă acţiune antibiotică asupra unor unor germeni care dezvoltă boli digestive, ca; Salmonella sau Shigella (A. Duke, M. J. Bogenschutz-Godwin, J. duCellier, P. A. K. Duke).

În combinaţie, salicilaţii şi cumarinele din florile de trifoi roşu, exercită acţiune antiagregantă plachetară. Datorită acestei proprietăţi, trifoiul roşu menţine sănătatea vaselor de sânge, scăzând riscul apariţiei accidentelor cerebrale sau cardiace (M. Ebadi).   CONTRAINDICAŢII, REACŢII ADVERSE   Este bine să se evite administrarea preparatelor pe bază de trifoi roşu, în sarcină sau atunci când se vrea conceperea unui copil, căci există posibilitatea producerii unui avort.   Trifoiul roşu nu se va administra în cazul unor tratamente cu substanţe anticoagulante, deoarece se pot produce hemoragii. Tratamentele interne cu această plantă nu se vor face simultan cu administrarea unor medicamente analgezice salicilate (aspirină).   Persoanele predispuse la hemoragii, este bine să evite folosirea trifoiului roşu în cure.   Se recomandă să nu se recurgă la tratamentele interne pe bază de trifoi roşu, în cazul tuturor formelor de litiază.   PREPARARE, ADMINISTRARE   În uz intern, florile uscate de trifoi roşu, se pot utiliza sub formă de infuzie sau de pulbere.    Infuzia se prepară dintr-o lingură de flori la o cană cu apă. Se beau 2 astfel de ceaiuri zilnic.   Pulberea se obţine prin măcinarea fină (cu râşniţa de cafea) a inflorescenţelor. Din acest praf, se ia câte o linguriţă, de trei ori pe zi, împreună cu suc de lămâie, cu ceai alimentar sau cu puţin vin natural de bună calitate.   Pentru uzul intern, se folosesc extracte mai concentrate (100g flori la 1 litru de apă). Lichidul de spălături, gargară, clismă sau cataplasmă, se pregăteşte sub formă de infuzie sau de decoct.   În cazul băilor generale, se folosesc 100g de flori la cadă. Sursa: http://www.bioterapi.ro/vegetale/index_vegetale_plante_medicinale_trifoiul_alb_si_trifoiul_rosu.html